HIV nu se poate transmite prin:

activităţi obişnuite din viaţa cotidiană: strângeri de mâini, îmbrăţişări, mângâieri, utilizarea în comun a toaletei, piscinei, călătorie cu mijloace de transport în comun

tuse sau strănut

sărut

 transpiraţie sau lacrimi

înţepături de insecte sau ţânţari

folosirea în comun a veselei, cărţilor, ustensilelor de scris, a jucăriilor

tatuaje şi găuri în urechi făcute cu instrumente corect sterilizate

SIDA poate fi evitată dacă:

limitaţi relaţiile sexuale la un partener fidel

folosiţi prezervative în orice relaţie sexuală

faceţi tratamente doar în unităţi sanitare unde instrumentul este sterilizat corect şi mânuit de un personal calificat

utilizaţi seringi de unică folosinţă

respectaţi regulile minime de igienă şi asepsie

Sistemul imunitar:

Organismul se apără de microbi, viruşi, bacterii, ciuperci microscopice, paraziţi prin sistemul imunitar, care consistă în globulele/celulele albe din sânge şi care au sarcina de a distruge aceşti agresori care se află în mediul în care trăim. Dacă organismul este infectat cu germeni, de ex. bacterii (tuberculoza), viruşi (HIV), paraziţi (malaria), sistemul imunitar luptă pentru ca acesta să nu se îmbolnăvească. Uneori, germenii sunt atât de puternici încât organismul se simte rău câteva zile sau săptămâni. De obicei, la sfârşitul unei zile, sistemul imunitar învinge şi organismul devine din nou sănătos.

 Există diferite tipuri de celule/globule albe, de exemplu CD4 (T4) sau limfocitele, care sunt componenente esenţiale ale sistemului imunitar.

 HIV este un virus special, care atunci când intră în organism, atacă în mod specific CD4 sau limfocitele, celulele responsabile de sistemul imunitar.

CD4 sau limfocitele:

 Celulele responsabile de atacarea şi distrugerea multor boli cauzate de germeni.

 Celulele atacate şi distruse de HIV.

 În fiecare picătură de sânge din organism trăiesc aproximativ 1000-1200 de limfocite, valoarea normală fiind între 500-1500/mm cubi.

 Când numărul limfocitelor CD4 este foarte scăzut (de ex. 200), o persoană va suferi de infecţii oportuniste, deoarece sistemul imunitar nu mai este suficient de puternic pentru a lupta cu boala. În acest stadiu, o persoană este considerată a avea SIDA.

Anticorpii:

Sunt substanţe chimice produse de organism pentru a informa celulele albe că este atacat de virusul HIV. Ei sunt „mesagerii." Un test HIV se referă la anticorpii HIV, nu la virusul în sine. Unui organism îi ia între 3 săptămâni şi 3 luni să dezvolte anticorpi HIV, aşa numita „perioadă de fereastră" sau fereastra imunologică. În acest stadiu, o persoană infectată va avea virusul HIV în organism, prezenţa anticorpilor nefiind încă evidentă, aşa că testul HIV poate fi negativ, timp în care persoana poate infecta alte persoane cu acest virus.

Infecţiile oportuniste:

 Infecţiile oportuniste sunt infecţii generate de germeni obişnuiţi care dezvoltă boli numai acolo unde sistemul imunitar este slăbit, de ex. o persoană cu HIV, o persoană care se află sub tratament îndelungat de cancer, o persoană care a beneficiat de un transplant etc. Sunt un semn că sistemul imunitar devine din ce în ce mai slab.

 Apar în special la persoanele care au HIV pozitv şi care au sistemul imunitar slăbit.

 Câteva exemple de infecţii oportuniste sunt: tuberculoza, candidoză bucală, urticarii şi erupţii pe piele, stări neuropsihice (encefalopatii, tulburări ale memoriei, ale limbajului, amnezii, ameţeli, depresii, stări de agitaţie), pneumonia, cancerul de piele, pierderea în greutate, febră şi transpiraţii nocturne, herpes.

 Pot fi tratate cu antibiotice sau alte medicamente. Dacă o persoană suferă de infecţii oportuniste imediat trebuie să ia tratament, pentru că dacă sunt tratate sistemul imunitar devine mai puternic. Oamenii care au SIDA pot trăi mulţi ani, dacă luptă împotriva infecţiilor oportuniste şi menţin sistemul imunitar cât mai puternic posibil.

 Una dintre cela mai obişnuite infecţii oportuniste este tuberculoza, care infectează plămânii. O persoană poate avea tuberculoză, dar să nu fie bolnavă, deoarece sistemul imunitar este suficient de puternic pentru a o ţine sub control. Când sistemul imunitar slăbeşte, tuberculoza se va manifesta. Dacă tratamentul este complet şi serios abordat, boala poate fi tratată.

Cursul natural al evoluţiei de la HIV la SIDA

Infecţia: timpul când virusul intră în organism

Faza acută: timpul exact după infecţie, în timpul perioadei de fereastră. Cantitatea de virus este foarte mare, numită încărcătură virală. Persoana se simte rău, are simptome de gripă, de obicei între 2 şi 6 săptămâni după infecţie. Deoarece încărcătura virală este aşa de ridicată, este foarte uşor ca virusul să fie transmis.

Faza cronică: timpul când celulele CD4 se dezvoltă şi intensitatea virusului este scăzută. Practic, virusul este inactiv, „doarme", iar CD4/limfocitele continuă să trăiască normal. O persoană arată şi se simte sănătoasă, deşi infecţia este în organism. Durează mulţi ani. Dar HIV este prezent în fluidele organismului şi poate fi uşor transmis altor persoane pe care le infectează.

SIDA: timpul în care persoana suferă de infecţii oportuniste şi valoarea CD4 a scăzut la 200. Practic, virusul devine activ, „este treaz", se reproduce în interiorul limfocitului, care se sparge şi eliberează un număr mare de viruşi care vor infecta alte CD4.

ATENŢIE! Numai după 3-6-9 luni de la infectare se pot depista anticorpii HIV şi se poate constata starea persoanei: seropozitivă (HIV pozitiv), seronegativă (HIV negativ)

Simptome

A fi infectat cu virusul HIV nu este identic cu a avea SIDA. O persoana poate fi infectata cu virus timp de mulţi ani înainte ca boala sa se declanşeze. Cu toate acestea, ea poate transmite virusul unei alte persoane, chiar daca ea sau el nu este bolnav.

Simptomele apariţiei bolii (SIDA) ca atare pe care o persoana le poate identifica sunt:

- umflarea ganglionilor limfatici

- tuse uscata, persistenta

- oboseala

- episoade frecvente de diaree

- transpiraţii nocturne

- pierderea poftei de mâncare

- pierderea regulata şi spontană a greutăţii corporale

- infecţii persistente

- semnele infecţiilor oportuniste

- amorţeli severe la mâini şi picioare

- pierderea controlului motor

- febra îndelungată

- deteriorare mintală

Este important de notat faptul ca aceste simptome sunt, de asemenea, asociate cu o mulţime de alte boli. Oamenii trebuie sa fie avertizaţi în cazul în care simptomele durează un timp îndelungat sau par diferite de alte răceli pe care le-au avut cândva. Trebuie explicat faptul ca transpiraţiile nocturne nu au legătură cu temperatura din camera. Aceste transpiraţii sunt destul de mari încât precis avertizează persoana in cauza.

Testul HIV

Problema testării HIV se pune in cazul in care oamenii se tem ca s-ar fi putut infecta cu HIV din in cauza ca :

 Au interacţionat cu un mediu în care au fost expuşi riscului infectării cu HIV

Doresc sa facă sex neprotejat

Doresc sa clarifice anumite riscuri de infecţie

Au anumite simptome care ar putea apărea şi în cazul infectării cu HIV şi a căror cauză ar trebui clarificată de doctor.

Înainte de a face un test HIV pacientul ar trebui sa-si clarifice următoarele întrebări:

A existat într-adevăr un risc de contaminare?

Mă deranjează mai mult incertitudinea decât un răspuns pozitiv la test?

Voi fi capabil sa suport psihic un răspuns pozitiv la test?

Care sunt posibilităţile de tratare pentru oamenii cu HIV si SIDA?

În testarea HIV cele mai frecvent utilizate teste sunt cele indirecte, care dovedesc prezenta anticorpilor anti-HIV: testul ELISA, testul WESTERN BLOT şi reacţia de Imuno-flourescenta. Pe langă acestea exista si teste directe, care identifica virusul in sânge: PCR- „Polymerase Chain Reaction", adică, identificarea acidului nucleic viral.

După infectarea cu HIV in organism are loc o reacţie a sistemului imunitar în care se produc anticorpi împotriva virusului.

Acest proces începe la 2-3 săptămâni după ce virusul a pătruns în organism si durează în general pana la 12 săptămâni. Abia după aceasta perioada este recomandabil sa se solicite efectuarea unui test. Daca la testul HIV se descoperă prezenţa anticorpilor, rezultatul este „pozitiv".

În cazuri destul de rare formarea de anticorpi poate dura pana la 6 luni. De aceea cei care au fost expuşi unui risc mare sau doresc sa aibă siguranţa deplina a faptului ca testul este într-adevăr negativ pot solicita repetarea acestuia după 6 luni.

Pentru descoperirea anticorpilor anti-HIV se va proceda la aplicarea testului ELISA (cel mai frecvent folosit). Acest test este foarte sensibil, astfel ca pentru evitarea unor reacţii false se recomanda efectuarea a doua teste, diferite unul de celalalt. Precizia lui este de aproximativ 99%.

În cazul în care în urma aplicării testului ELISA nu se găsesc anticorpi anti–HIV rezultatul este negativ, el putând fi împărtăşit pacientului.

Daca in urma testului se găsesc anticorpi, atunci rezultatul este pozitiv. Rezultatul nu poate fi insa impastasit pacientului decat dupa o verificare cu un alt test. Aceasta se face printr-un test de confirmare si mai exact – in general WESTERN BLOT.

Daca si in urma aplicarii acestui test se descoperă anticorpi, rezultatul suna „HIV-pozitiv". În cazul in care prin acest test nu se descoperă anticorpi anti-HIV rezultatul e „HIV- negativ". Abia in urma confirmării prin testul Western Blot i se aduce la cunoştinţă pacientului faptul ca este „HIV-pozitiv"

Rezultatele nu sunt insa întotdeauna clare, adică pozitive sau negative ci se mai întâmplă ca ele sa fie incerte sau nedeterminate. În aceste cazuri se procedează la repetarea testului după o perioada de timp.

In S.U.A, în situaţii speciale, se practica aplicarea testelor rapide a căror rezultat este dat după 10 minute.

Testul PCR este folosit numai în cazuri speciale. Pentru pacienţii care îşi manifesta dorinţa de a afla în faza asimptomatică un rezultat, chiar daca el nu este încă sigur, trebuie specificat ca testul acesta este foarte scump. Pentru ca este un test mult mai sensibil decât cele care caută prezenta anticorpilor, exista mai multe rezultate „fals pozitive".

Diagnosticul „fereastra imunologică"

Anticorpii pot fi identificaţi abia după trecerea unui anumit timp de la contaminare. Exista o perioada de timp in care unei persoane care este proaspăt infectată nu i se găsesc anticorpi in sânge. Perioada aceasta de timp poarta numele de „diagnosticul fereastra imunologica".

În ceea ce priveşte intervalul de timp cercetătorii nu au putut cădea încă la un consens. Este atestat faptul ca anticorpii se formeaza deja după 6 săptămâni, dar în ceea ce priveşte certitudinea rezultatului, este recomandabil ca pacientul sa aştepte scurgerea celor 3 luni.

Recoltarea de sânge si testarea acestuia in vederea identificării anticorpilor anti-HIV nu are voie sa se facă fără acordul pacientului. În caz contrar acest act va putea fi interpretat ca o lezare a drepturilor private. Pentru minori este obligatoriu consimţământul părinţilor.

Rezultatul la test trebuie dat întotdeauna personal, nu telefonic sau prin scrisoare.

Un rezultat pozitiv la testul HIV nu înseamnă imediat SIDA. Faptul ca cineva este purtător de virus nu înseamnă ca este bolnav. Pot trece ani buni pana la apariţia primelor simptome. Chiar si infectata, o persoana poate duce o viata plina de satisfacţii.

Prezervativul

Iată câteva argumente pentru folosirea prezervativului:

• Prezervativul îmbunătăţeşte performanţele sexuale.

Prezervativul măreşte durata actului sexual şi sporeşte plăcerea partenerei.

• Eviţi disconfortul unor boli cu transmitere sexuală.

Protecţia te fereşte de necazurile care ţi-ar putea consuma timpul şi nervii, înainte de un examen dacă ai contacta o infecţie genitală.

• Numai fraierii se îmbolnăvesc.

Este o mare prostie să rişti, când există o cale atât de simplă de a evita pericolul. Şi în plus, obţii performanţe mai bune.

• Convingi uşor.

În cazul în care un băiat are la îndemână prezervativul, convinge mai uşor o fată: îi arată că are experienţă, îi dă încredere, îi arată că ştie să o protejeze şi o respectă.

• Face impresie.

O fată îşi poate face o impresie despre un posibil partener discutând deschis acest lucru. Băieţii care impun un comportament riscant, ameninţând cu ruperea relaţiei, nu sunt demni de încredere: dacă nu pot face un „sacrificiu” atât de mic, nu vor fi în stare să suporte încercările mai grele la care este supusă o relaţie.

• Nu merită sacrificiul.

Nici un băiat nu merită un sacrificiu atât de mare încât să risc contaminarea doar pentru a-l atrage.

• Am lucruri mai bune de făcut decât să iau medicamente.

Preocupările care ţin de viaţa sexuală sunt importante, dar nu sunt singurele. Succesul în carieră, alegerea profesiei, starea materială încep să fie probleme la care tinerii se gândesc din ce în ce mai mult. Sunt destule oportunităţi pentru un tânăr care ştie să-şi conserve energia, să-şi planifice resursele.

Tratament

Tratamentul este complex şi urmăreşte atât îmbunătăţirea stării de sănătate cât şi menţinerea ei : medicamentaţie cu acţiune directa asupra virusului (antiretrovirale), medicamentaţie cu acţiune asupra eventualelor infecţii oportuniste ce ar putea slăbi sistemul imunitar, menţinerea stării psihice şi eliminarea stress-ului (presopunctură, acupunctura, terapii ajutătoare, meditaţie), regim de alimentaţie şi igienă. Acest tratament se face numai sub supraveghere medicala.

Top